n-am mai scris ca prea scriam doar despre mine. am zis ca stau deoparte pana schimb subiectul, dar tot aici am ajuns.
deci, sunt bine. am fost gri, acum sunt alba, dar ca sa ajung aici am trecut prin negru.
n-am sa zic de negru ca nu-mi place sa-l vorbesc, doar sa-l mai ascult. e negru frumos. nu neg ca uneori imi place. uneori, cand sunt eu alba. caci negru pe negru nu se vede, nici daca-l tii sub soare.
m-am gandit si la voi, am incercat cat mai mult, dar parca tot inapoi la mine ajung. bumerangul constiintei. nu exista bine dezinteresat. nu exista gand unidirectionat.
si ma gandeam cum ar fi fost sa fiu levi strauss si sa gandesc ca el. adica structurat. m-am considerat mereu o fiinta foarte ordonata. mai ales in cele ale sufletului si ale mintii. si strauss la fel, doar ca mai ceva ca mine. cica un lucru este acel lucru pentru ca nu este altceva. adica eu sunt eu pentru ca nu sunt voi si voi sunteti voi pentru ca nu sunteti eu. vedeti? iar bumerangul.
ca lumina nu exista fara intuneric si marea nu exista fara pamant. ca litera c este litera c pentru ca exista a si b si d... ca lumea e construita pe opozitiile astea binare si ca that's just the way it is.
si in timp ce gandeam ca dragul levi a iesit soarele. si cumva, contrar celor gandite ca levi, soarele nu a facut schimb cu noaptea ca doi slujbasi in ture diferite. noaptea s-a transformat in zi pentru ca ele functioneaza impreuna, nu sunt entitati separate, ci fac parte din marele tot care functioneaza cursiv si elegant in asa fel incat pamantul iese din mare si marea intra in pamant si da, sunt diferite, dar sunt in mai buna masura la fel. exista o structura, dar nu cea pe care a vazut-o strauss.
si, ca sa ma intorc la ce spuneam pentru ca aici vorbesc despre mine, voi sunteti voi pentru ca sunteti voi.
iar eu sunt eu pentru ca sunt eu.