sa adormi pe lumina e un sacrificiu. sa te asezi in pat la ora 7:00 e un miracol. sa realizezi raportul timp-experienta la 7:01 e inevitabil.
imi acopar ferestrele cu cel mai subtire material pentru ca vreau sa fiu deranjata dar nu disturbata, vreau sa ma cheme dar nu sa ma strige, sa ma stie dar nu sa ma cunoasca. lumina va patrunde oricum in aceasta camera, iar eu voi fi aici sa o primesc. e lumina de iarna si e timida, ca mine.
mi-am notat la 4:36 "poti sa pierzi fara sa vezi si mai ales sa crezi, dar ca sa gasesti trebuie sa crezi" unele nopti imi strica formularea. unde e melodia, ma intreb? imi tiuie urechile, dar creierii nu-mi canta-n struna. e zgomot de fond fara forma iar tot ce pot sa gandesc acum este in fond personal.