scrisa in 2088
am trait pana aici. uite ca m-ai amenintat degeaba cu drobul de sare si colesterolul. ai avut dreptate, n-am vazut toata lumea si n-am gandit toate gandurile, desi ma bucur mai mult ca poate am gandit altele noi.
cica nu, le mai gandise cineva.
oricum, si-ale mele au fost bune.
cica nu, ca nu le-a auzit nimeni.
adica eu sunt nimeni? bai! cand eram eu tanara, eram cineva. aveam parul rosu si trupul zvelt, aveam 10 porecle si 100 de prieteni.
cica toata lumea avea.
nu ca mine. eu aveam unghiile scurte, desi nu mi le rodeam si-mi statea parul bine chiar daca nu ma pieptanam niciodata.
cica si?
si ma iubeau si ma strigau si ma vroiau si eu NU, eu sunt cineva, imi trebuie mai mult de atat!
cica prea mult
eeeeh, "prea mult". nu-mi transforma mie mai-ul in prea. mai mult decat 2 e 3 sau 9 si mai mult decat putin e suficient, necesar, ideal.
cica ha! ideal? Haha!
la urma urmei, da. adica, pana nu vezi urma urmei nu intelegi nimic. sau poate inca nu vad urma urmei, poate sunt tot la urma si n-o sa-i vad urma niciodata.
cica da
niciodata?
cica da